Gândire, prejudecată și… înghețată
Pagini de jurnal de Andreea Ilie
Două dintre calitățile personale cu care m-am mândrit încă din copilărie sunt atenția și memoria. Împreună, m-au înzestrat cu capacitatea aproape infailibilă de a înregistra imaginile, întâmplările și discuțiile din jurul meu și de a le ține minte, lucru care nu a fost întotdeauna pe placul părinților, soțului, dar și al elevilor mei – toți dorindu-si, de-a lungul timpului, să nu văd chiar tot și nici să rețin.
Ei bine, cu aceste două calități la purtător, m-am prezentat într-o călduroasă seară de august la supermarket. Fericită că în sfârșit era vineri, mi-am spus că meritam pe deplin o înghețată. Mare mi-a fost dezamăgirea însă să văd că din sortimentul cu profiterol pe care mi-l doream nu mai rămăsese decât o cutie murdară, iar a doua și a treia cutie din spatele acesteia erau cu straciatella, printre puținele tipuri de înghețată pe care nu le pot înghiți. Chiar înainte să mă dau bătută și să mă mulțumesc cu nimic, a patra cutie a fost cu noroc: profiterol! M-am uitat bine pe ea, am întors-o pe toate părțile și am citit ingredientele principale pentru ca nu cumva să fac vreo greșeală. Convinsă fiind că am luat ce îmi doream, m-am îndreptat cu pași repezi spre casă. Acasă, înainte să deschid cutia, am admirat încă o dată poza de prezentare de pe capac: vanilie, ciocolată, profiterol. În timp ce îmi puneam porția în pahar, mi s-a părut curios să nu dau chiar de nicio urmă de profiterol, linguriță după linguriță – de obicei, era plină. Ei bine, prima înghițitură avea să spulbere misterul: nici vorbă de profiterol, era toată straciatella. Nu era o greșeală de nume sau de prezentare: în pahar era straciatella, în cutie era straciatella, pe capac scria clar straciatella și în poză tot straciatella apărea. Dar cum de am văzut eu, atât de clar, altceva? Pe scurt, pentru că asta am vrut să văd.
Ceea ce mi s-a întâmplat poate fi atribuit oboselii, cu siguranță, dar și atenției selective, o funcție de bază a creierului uman. Acest tip de atenție ne ajută să ne concentrăm, adesea în mod inconștient, exclusiv pe ceea ce contează pentru noi și să ignorăm restul de informații din mediul înconjurător pe care nu le considerăm importante.
Unul dintre cele mai faimoase studii asupra felului în care folosim atenția selectivă le aparține psihologilor cognitivi Christopher Chabris și Daniel Simons (Gorila invizibilă și alte moduri în care intuiția noastră ne înșală, New York: Crown, 2010). În demonstrația lor, aceștia le-au cerut participanților să urmărească un clip video de treizeci de secunde în care două echipe de jucători își pasau unii altora o minge de baschet. În funcție de echipa din care făceau parte, jucătorii erau îmbrăcați cu tricouri de culoare deschisă sau închisă, pentru a se distinge de adversari. În cadrul studiului, cercetătorii le-au cerut participanților să numere cu exactitate pasele date de jucătorii în tricouri de culoare deschisă. Mulți dintre ei s-au concentrat atât de mult pentru a da un răspuns corect, încât peste jumătate nu au văzut gorila din cameră. Mai exact, o persoană îmbrăcată în costum de gorilă a intrat în camera în care avea loc jocul dinspre dreapta, s-a oprit în mijlocul cadrului printre jucători, a bătut cu pumnii în piept, apoi a ieșit din cameră prin stânga – iar creierul multor participanți, concentrați pe pasele date de jucători, a perceput-o ca fiind irelevantă și a omis-o în totalitate din percepția acestora.
Efectul acestei întâmplări a fost atât de mare asupra participanților, încât cercetătorii au raportat că aceștia au fost șocați să afle, după terminarea clipului, că nu au văzut absolut deloc animalul uriaș intrând și ieșind din scenă.
Cazul „gorilei invizibile” indică faptul că percepția noastră poate fi foarte selectivă, atât față de noi înșine, dar și față de persoanele, lucrurile și întâmplările din mediul social din care facem parte. Mai mult, felul în care percepem realitatea nu este întotdeauna o reflecție a unor observații obiective, ci mai degrabă rezultatul subiectiv al tuturor experiențelor de viață avute de la naștere până în prezent, în spațiul socio-cultural în care am trăit și ne-am dezvoltat.
Din aceste motive, viziunea noastră asupra celor din jur poate deveni atât de restrânsă, încât ajungem să vedem numai o parte din trăsăturile lor, iar acea parte este, adesea, una care ne confirmă propriile idei preconcepute pe care le avem despre ei. Prin urmare, orice judecată pe care o emitem în legătură cu ceilalți poate fi în totalitate subiectivă și în mare parte eronată. Vedem ceea ce vrem să vedem sau ceea ce am învățat să vedem, prin expunerea repetată la anumite situații – dar rar vedem ceea ce este.
Atunci când transpunem aceste percepții în acțiuni, ele se pot răsfrânge în mod negativ asupra celor din jur, dar și a noastră. Atât la nivel personal, cât și la nivel social, efectele unor astfel de raționamente sunt adesea mult mai grave decât pricopsirea cu o cutie de înghețată care nu se afla printre primele trei arome preferate.
Atunci când vrem cu adevărat să îmbunătățim calitatea relațiilor cu alți oameni, putem începe să construim relații sănătoase cu aceștia. Astfel, atenția noastră ar trebui să se îndrepte cu precădere asupra felului în care vorbim cu oamenii pe care îi întâlnim, în orice circumstanță, indiferent de diferențele socio-culturale reale sau percepute dintre noi, dar și asupra felului în care îi ascultăm.
Ar trebui să fim atenți și respectuoși în dialogul cu ei, dar și în manierele avute și să le dăm ocazia celorlalți să aibă o voce, să își spună povestea. Le putem asculta părerile și grijile și putem încerca să îi înțelegem. Astfel, le arătăm că putem avea încredere unii în alții. Nu este de mirare că cercetările ajung să ne confirme ceea ce poate am intuit deja: majoritatea oamenilor, indiferent de profesie, pun mai mare preț pe felul în care sunt tratați pe durata unei interacțiuni decât pe ceea ce obțin în urma acesteia.
Pentru binele personal, dar și comun, cu dedicare și răbdare, putem identifica și depăși ideile preconcepute care ne umbresc judecata și care adesea ne fac să vedem ceea ce nu este. Putem evita, astfel, să acționăm în mod inconștient în moduri care ne pot afecta negativ și ne pot nedreptăți atât la nivel personal, cât și în relația cu ceilalți.
Cu siguranță, eliminarea prejudecăților din gândire mă va ajuta și pe mine, în viitor, să nimeresc măcar sortimentul de înghețată care trebuie – nu doar pe cel pe care mi-l doresc atât de mult încât să ajung să îl văd acolo unde nu este.
About Post Author
