În iubiri frumos s-ascunde

Fluier surd de voci străine

Dragostea să o inunde

Strecurându-se, în fine.

 

Și trezirea să o simtă 

Să o vadă, să n-o mintă,

Sufletul să se ridice

Și în zare să mă strige.

 

Și când o veni încoa 

Să nu plece… aievea..

Să rămână, să iubească 

Și în veci să dăinuiască.

 

Și apoi la răsărit 

Vreau să-mi spui că ai venit,

Mai apoi, tu, la apus

Nu mă lași cu dor nespus!

 

Când culorile s-aprind 

Roșu, galben-n asfințit 

Să îmi spui cu mult, iubire:

“Nu mai plec nici în vecie!”

 Maria Dumbravă

Împărtășește dragostea

Leave a Reply

Like our facebook page to receive future updates.