Copii crescuți cu blândețe

VIOLETA CERNAT

Vivi „a lu’ Postelnicu” nu mai este Vivi, a devenit Violeta Cernat. Este ceea ce vrea ea să fie, este visătoare și sigură pe visele ei, este mamă de 1 an și 10 luni, moment în care, pe axa universului ei, a mai apărut un vis: de a împărtăși lumii întregi de ce este bine să îți crești copiii cu blândețe și, mai ales, cum o poți face firesc și natural. Așa a apărut proiectul „Copii crescuți cu blândețe.

Copilul Vivi, născut și crescut în Târgu Bujor, a doua fiică din cele 3 surori, este astăzi o femeie încrezătoare, mândră de numele ei.

Violeta a răspuns cu bucurie invitației noastre și ne povestește despre ea în rândurile de mai jos.

 

Cum s-a transformat Vivi în femeia puternică de acum?

Wow! O întrebare și o mie de răspunsuri. În primul rând, am încetat de mult timp să mă mai numesc Vivi. Știu că familia a vrut să mă alinte și mi-a plăcut și mie, o vreme, apoi am simțit nevoia să o las deoparte pe Vivi și să o descopăr pe Violeta. Adevărul este că nu m-am simțit niciodată Vivi și abia când mi-am acceptat numele meu, am început să mă descopăr. Violeta a avut multe să îi spună lui Vivi și au stat de vorbă amândouă multă vreme.

În al doilea rând, așa cum e firesc, trecerea timpului și experiențele m-au schimbat.

Apoi, am descoperit dezvoltarea personală, iar asta a renăscut în mine tot ceea ce reprezintă ființa mea. Acesta este cel mai frumos dar pe care pot să mi-l ofer eu, mie.

Violeta de acum este mult mai responsabilă, mai umană,  mai empatică, mai iubitoare. Este focusată pe prezent, pe a fi. Violeta a descoperit taine și mistere ale vieții despre care vorbesc și pe blogul meu: Copii crescuți cu blândețe. 

O iubesc și o respect pe Vivi. Îi sunt recunoscătoare. Datorită ei sunt cea de astăzi. Un fluture care a ales să iasă din cocon deși avea multe frici.

Acum locuiești în Belgia. Cum te-a ajutat o țară străină să te dezvolți personal și profesional?

Belgia mi-a oferit deschiderea de care am avut nevoie ca să pot primi ceea ce urma să îmi fie menit. Se spune că ești suma oamenilor de care te înconjori și, cum în mintea mea așa ceva nu exista în România, am căutat în țări străine.

Ceea ce am găsit aici a fost o comunitate de români extraordinari de la care am învățat că se poate mai mult și mai bine! Bruxellesul, oraș cu foarte multe culturi, m-a ajutat să mă îmbogățesc de la fiecare. Apoi, să simt conștiința colectivă. Cred eu că Belgia mi-a împrumutat încredere, însă acum știu că pot să fac asta oriunde în lume atâta timp cât sunt în permanentă conexiune cu mine.

Cum te-a ajutat Belgia să îți urmezi visul, de a dansa și de a-i învăța și pe alții? Ce sprijin ai avut?

Am început cu dansuri moderne pentru copii în Galați, apoi am reluat și în Bruxelles. Am continuat cu coregrafii pentru dansul mirilor, m-am specializat pe vals și mai departe, din drag și dor pentru cultură românească, am început să predau dans popular românesc. 

Când am plecat din România credeam că doar medicii,  notarii, profesorii,  avocații se pot bucura de o carieră, de un renume și că restul ar trebuie să facă muncile de jos. Ajungând aici am văzut că cei mai mulți oameni apreciau cu totul alte valori.

Deși mi se părea nesemnificativ ceea ce făceam eu, mesajele pe care le primeam de la oameni mă încurajau foarte tare să continui. Învățam cum să am încredere în mine.

Cuplurile care veneau la cursurile mele să le fac coregrafia pentru dansul mirilor erau foarte bucuroase și le plăcea energia și felul prin care îi ajutam să înțeleagă pașii. Eu nu sunt dansator profesionist, iar acest lucru m-a ajutat foarte mult deoarece am putut să le înțeleg mai bine fricile și provocările din dans. 

Menționez  că nicio țară nu va schimba un om, fie ea Belgia sau România. Omul se schimbă  și apoi el schimbă țara. Am întâlnit multe exemple în acest sens. Dorința de a fi în acord cu noi înșine ne schimbă. Deci nu cred că țara m-a ajutat, ci faptul că eu mi-am dat voie să experimentez aici.

Asta o puteam face oriunde, numai că unele experiențe ne sunt menite, pe când altele le alegem noi. Cum spuneam, învățarea mea a început în Galați. Acolo am descoperit eu dansul. Povestea o găsiți pe blogul meu. În Belgia am găsit altceva: curajul, iubirea și pe mine.

Cum a apărut ideea blogului „Copii crescuți cu blândețe“ ?

Ah! A doua mea iubire! Parenting-ul. Cum să fii părinte. Tare mi-a fost teamă de această „meserie”. Nu pentru că nu m-aș fi descurcat, ci pentru că am simțit că vreau mai mult. Am simțit asta, cred, încă de când aveam 12 ani și aveam grijă de nepoțelul meu, acum flăcău. Dintotdeauna am simțit că mă atrage această arie, însă nu știam ce să fac cu asta. Și nu am știut, până de curând.  

Cartea „Copii crescuți cu blândețe” de Gill Rapley & Tracey Murkett și pe care am citit-o când copilul meu avea două luni, mi-a dat ideea blogului și numele lui. Această carte a deturnat tot ceea ce credeam eu că înseamnă creșterea unui copil. Pentru cine dorește să o și asculte, o voi citi curând pe contul meu de Youtube: copii crescuți cu blândețe.

Crezi că acest proiect este doar o etapă a entuziasmului de a fi părinte? Ai planuri să dezvolți acest subiect?

Da! Vreau să dezvolt acest proiect. Vreau să îl cresc asemeni unui bebeluș, cu iubire, cu răbdare, cu blândețe. Mai am eu de lucrat la răbdare, însă mă descurc. Deși este abia la început, îmi aduce foarte mare bucurie și văd deja cum aduce schimbare în viețile multor oameni. Îl văd deja împlinit.

Ca și proiect viitor vreau să mă îmbogățesc și cu dansul energetic – o terapie propusă în România de Ioan Prisecaru și despre care vorbește în cartea sa, „Dansul Energetic”.

Crezi că este mai dificil să fii un antreprenor artist decât să conduci o afacere tehnică?

Cred că cel mai dificil este să nu știi cine ești sau ce vrei să fii și ce vrei să faci. Sună așa, poetic, dar e adevărat. Dacă nu știi cine ești și ce vrei de fapt, nu ai ce să antreprenoriezi, iar de condus, au făcut-o alții destul până acum.

Este adevărat că orice acțiune are nevoie de implicare, însă este mai ușor să acționezi în acord cu ceea ce simți decât atunci când faci ceva contra voinței tale. Dacă vom căuta să fim noi, așa cum suntem, să ne arătăm vulnerabili și să vrem să împărtășim și cu alții experiențele noastre, vom găsi întotdeauna noi soluții.

Inspirația unui antreprenor artist vine din dăruire. Din împărtășirea cu alții. E ca și cum ai avea o bucată de pâine și nu o ții doar pentru ține.  Îi hrănești și pe alții, iar astfel pâinea nu se termină niciodată. Doar zgârcenia și lipsa iubirii de oameni sărăcește. Eu așa cred. Spun asta pentru că am trecut pe acolo. Deci să fie omul la locul potrivit lui și va face totul mai ușor.

Cine te sprijină necondiționat astfel încât să nu renunți, oricât de greu ar fi?

Soțul meu. Am o deosebită admirație și apreciere pentru soțul meu. El m-a sprijinit atunci când eu voiam să renunț, și nu a fost doar o dată. El m-a încurajat să continui mereu și mi-a văzut potențialul, creativitatea și mi-a creat mediul în care eu să pot descoperi și mai mult. Am întâmpinat multe provocări împreună și pe toate le-am trecut împreună. Suntem o echipă.

Ai planuri să te întorci în România? De ce?

Da. Plănuim să ne întoarcem în țară. Am petrecut mulți ani departe de țară noastră și simțim tot mai mult că energia locului în care ne-am născut ne trage înapoi. Ne trage către ea. Parcă ar vrea să își aducă puii înapoi. Țara noastră, oamenii noștri au nevoie de noi.  Cred că dacă toți ne-am întoarce în țară și am vrea să punem umăr la umăr, nu ar mai vrea nimeni să plece și am putea să ne creștem copiii în familie. În marea familie. 

Cred totuși că am avut și încă avem nevoie să plecăm și să venim ca să ne îmbogățim și prin cunoașterea altora și să putem aduce schimbarea.

Am întâlnit și români care au plecat și care acum își reneagă țara. Și eu am fost acel om o perioadă. Acum însă știu că nu poți renega ceva ce tu conții și vei conține, indiferent câte limbi străine vei vorbi.

Cum crezi că poți ajuta la dezvoltarea comunității de acasă – din Târgu Bujor, din România – cu experiența ta?

Când mă gândesc la întoarcerea acasă mă gândesc la comunitate. La mine în comunitate. La tot ceea ce am de oferit acum. La cunoaștere. Vreau să ofer ce am primit și eu: încrederea și cunoașterea. Vreau să ajut cât mai mulți oameni prin intermediul iubirilor mele: dansul, parentingul și scrisul. Vreau să predau în continuare cursurile de dans și vreau să aduc în inimile oamenilor terapia prin dansul energetic.  Pe viitorii miri vreau să îi ajut prin ghidul practic pe care îl scriu acum: „Cum să ai un dans al mirilor reușit?”

Prin parenting vreau să ajut la creșterea și educarea unei societăți pregătită să exploreze viața știind ce resurse are deja, înnăscute. Vreau să fac asta prin webinarii, scrieri, programe de educație parentală și tot ce va mai veni spre mine și pot oferi mai departe.

https://copiicrescuticublandete.ro/

Interviu realizat de Corina Carp

Împărtășește dragostea

Leave a Reply

Like our facebook page to receive future updates.