Din arhiva Ion Trif Pleșa
Arhivele nu sunt simple depozite de acte vechi, ci adevărate laboratoare de cercetare științifică.
(Nicolae Iorga)
Colecţia de răni
O întâlnire cu poetul Vasile Tărâţeanu, chiar scurtă, e întotdeauna reconfortantă. Te îmbrăţişează, apoi îţi reproşează cu blândeţe: „Mi-ai promis că vii la Cernăuţi, dar nu te-ai ţinut de cuvânt…” Trecerea la poezie este simplă, îl vezi cum bâjbâie prin geantă, după manuscrise. N-ar mai fi el dacă ar veni în România cu mâna goală, fără versuri. Cu câtva timp în urmă, la Suceava, cu bagajele pregătite la uşă, gata de plecare spre Curtea de Argeş, mi-a citit din poeziile selectate pentru a fi citite la un festival literar. La un moment dat, profitând de faptul că se uita la ceas, i-am smuls un vers – „Colecţia de răni”, propunându-i-l drept titlu la viitoarea sa carte. Entuziasmat de „descoperirea” mea, m-a îmbrăţişat din nou. A umblat apoi iar la geantă, printre file, a dat de poezia cu versul care-mi atrăsese atenţia şi l-a subliniat cu pixul. La despărţire, din partea lui, mi-a înmânat o broşură cu banderolă tricoloră la un colţ, intitulată sec: „Materialele primului congres al intelectualităţii româneşti din regiunea Cernăuţi. 25 aprilie 1999”. E un document al unor dureri înăbuşite sub lespedea numită Galiţia. Ar merita să fie citit şi explicat în şcolile de la noi, la orele de istorie ori de română, de religie sau de dirigenţie. Broşura, tipărită în condiţii sărăcăcioase, grăbit, se încheie cu un Memorandum votat în unanimitate de cei peste 600 de participanţi la congres. Transcriu, la întâmplare, fiindcă toate „ard”, câteva din dorinţele românilor din nordul nordului fiinţei noastre de neam: anularea practicilor de ucrainizare a numelui şi prenumelui nou-născuţilor, în actele de stare civilă; garantarea folosirii nestingherite a limbii române, înfiinţarea unei universităţi multiculturale, recunoaşterea de către Guvernul Ucrainei a evidenţei de necontestat că minoritatea română, inclusiv conaţionalii care se consideră moldoveni, constituie o singură comunitate. E o înşiruire de doleanţe care, în definitiv, nu reprezintă altceva decât o colecţie de răni deschise, dureroase. (6 septembrie 2000)
Ion Trif Pleșa
About Post Author
