Himera – Adi Boșneaga
Cred de-am fi singuri pe lume și am fi nemuritori,
Și-atunci vei fugi de mine, căutând mereu comori,
Rătăcind pe căi străine și trecând prin ape tulburi,
Suferi adunând regrete și te risipești prin gânduri.
Însă mândră cum ești tu ca păunul cel măiastru,
Mă pătrunzi privind adânc cu al ochilor albastru,
Mă ridici până la ceruri doar ca să mă prăbușești,
Iar apoi mă lași în chinuri și spre nicăieri plutești.
Te îndrepți nepăsătoare și mă lași să te urmez,
Iar eu neîncetat te caut rostind al iubirii crez;
Atunci inima-ți tresaltă, zâmbetul îți încolțește,
Te hrănești cu suferința celui care te iubește.
Ca o piatră nestemată pare a fi inima ta.
Oare nu-i destul s-o șlefui numai cu dragostea mea?
Cum pot să o fac să ardă cu văpăi și flăcări vii?
Cum? Te rog, iubito, spune, clipele îmi sunt pustii!
Eu te alerg, te văd, te prind și-n ureche îți șoptesc
Că sunt șleampăt fără tine, fără chipul tău celest,
Tu m-asculți și taci mereu și din brațe iar îmi fugi,
Nici nu vrei să stai cu mine, nici nu vrei să mă alungi.
Ești o taină neînțeleasă, cu un suflet ferecat,
Iar în el păstrezi regrete, sentimente și păcat.
Scotocesc neîntrerupt cheia lacătului său,
Și-ntr-o zi îl voi afla însă știu că-mi va fi greu.
Eu mă lupt vânjos cu mine, cu strigoii mei hidoși
Tu mă încurajezi perpetuu doar cu ochii tăi frumoși,
Cu tăcerea ta mă faci să mă dau înspre-napoi,
Dar m-aduci la loc îndată doar cu râsul tău vioi.
Suntem soarele și luna, s-a tot scris în poezii,
Cum tu fugi și eu te caut, ne jucăm ca doi copii,
Ne mai regăsim pierduți doar pe cerul dimineții,
Când sfârșind visul frumos, îi aduc omagiu nopții.
Cât să fugi, cât să te-ascunzi ca să scapi de eul meu?
Crezi oare că te iubesc sau sunt doar un fariseu?
Ce e-n mintea ta? Să fugi, să mă lași să te găsesc?
O să mi te smulgi din brațe sau mă lași să te-mblânzesc?
Întrebări ce n-au răspuns fiindcă tu iubești în taină.
Nu-mi mai chinui inima stând în iarnă fără haină,
Încălzește-o cu suflarea printre mâinile mănunchi,
Și ridică-mi trupul gheață ce îți cade în genunchi.
About Post Author
