Când omul sfințește locul

Interviu cu doamna doctor Gabriela Cristian, medic specialist în medicină de familie în comuna Berești Meria

 

 

Când o cunoști pe doamna doctor Gabriela Cristian, ai senzația că e aproape nepământeană. Bunătatea, calmul și blândețea, generozitatea cu care împarte timpul său pacienților, mai mari sau mai mici, care îi cer ajutorul fac din doamna doctor un om cu totul special, care trăieşte în spiritul valorilor ce sprijină viaţa.

Asemenea tuturor oamenilor de acest calibru preferă o viață retrasă, însă  a răspuns cu bucurie invitației noastre de a ne împărtăși din experiența sa personală și profesională.

 

 

Ați știut dintotdeauna că vă doriți să deveniți medic?

Da, asta mi-am dorit!  Încă de când am început să vorbesc am spus continuu că vreau să devin medic. A fost ca un vis care m-a urmărit. Le mulțumesc părinților mei care m-au susținut permanent și bunului Dumnezeu că m-a ajutat să-l realizez pentru că este mare lucru ca în viață să faci ceea ce îți dorești. În fiecare dimineața când plec spre cabinet trăiesc bucuria că am șansa de a face ceea ce îmi place.

Cine v-a inspirat? Ce model ați avut?

Copilăria și adolescența mea au fost marcate de boală, am făcut tratamente numeroase și costisitoare, iar pentru acestea am fost spitalizată perioade lungi de timp. Astfel am luat contact prelungit cu lumea medicală, în toate ipostazele, și atunci mi-am promis că niciodată nu voi face oamenii, și mai ales copii să sufere, ci îi voi ajuta să treacă cât mai ușor peste boală.

Întreg mediul spitalicesc m-a atras, totul era ca o magie, o lume minunată a halatelor albe.

Cum v-ați început cariera? Care a fost traseul dumneavoastră profesional?

Cariera mi-am început-o în anul 1986 după absolvirea Universității de Medicină și Farmacie din Iași. Este perioada mea de referință, de care îmi amintesc întotdeauna cu mare plăcere. Cele mai frumoase amintiri ale mele sunt din cei trei ani de stagiatură pe care i-am petrecut în Cluj. În acei ani m-am șlefuit, într-o lume medicală cu totul specială. Școala medicala clujeană mi-a oferit șansa de a căpăta acel bagaj de cunoștințe necesar oricărui tânăr medic pentru a putea să plece singur la drum.

După această perioadă minunată, în anul de referință 1989, chiar în luna decembrie când revoluția era în toi, am ajuns la Berești Meria. Pentru că am vrut ca după studii să mă apropii cât mai mult de casă, pentru a fi alături de mama mea care avea unele probleme de sănătate, am luat la repartiție acest singur post vacant din județul Galați.

Am ajuns aici necunoscând pe nimeni și puțin dezorientată. Am mers la Primărie unde am avut șansa să-l cunosc pe domnul profesor Talașman Mihai care în acea perioadă era primar.

Dânsul încântat de venirea unui tânăr medic în zonă, m-a însoțit până la un dispensar gol, pustiu. Impactul a fost devastator pentru mine astfel că primul gând când am văzut unde urma să îmi desfășor activitatea a fost să plec cât mai repede. Treptat însă locul a devenit mai primitor, am început să cunosc tot mai mulți oameni, aceștia erau încântați de prezența mea și de atunci, iată, au trecut 30 de ani.

Știu că familia dvs. nu este din această localitate. Ce v-a determinat totuși să rămâneți atâta timp în această zonă?

Gândul plecării l-am uitat repede căci m-au atras oamenii, deosebit de respectuoși, atenți, calzi. Legătura care s-a creat între mine și pacienți m-a determinat să nu mai plec. Am simțit că acesta este locul unde era nevoie de mine.

Unii ar putea considera că este greu să fac naveta săptămânal la Tecuci. Eu consider că e o șansă! Am șansa de a fi de două ori acasă, căci la Berești mă simt la fel de acasă ca acolo unde am crescut. Sunt foarte legată de locul și oamenii de aici.

Toată lumea care a intrat, cel puțin odată, în contact cu dvs. știe că vă doriți continuu să vă implicați pentru a face bine. Ce calități v-au ajutat în profesie, în plus de iubirea de oameni?

Menirea noastră este de a face bine, de a ajuta omul. De multe ori simt că oamenii pot fi ajutați și cu o vorbă bună, un zâmbet încurajator. Consider ca interacțiunea cu pacientul e foarte importantă.

Lumea vine la medicul de familie cu încredere. Cred că m-au ajutat, ca să nu dezamăgesc oamenii, calmul, detașarea de problemele și gândurile personale, implicarea și răbdarea. Văd în fiecare pacient  pe  părinții, bunicii sau pe copilul meu și îi tratez ca atare.

Cea mai mare bucurie a mea este când oamenii pleacă împăcați din cabinetul meu, iar copiii cu zâmbetul pe buze.

Care sunt, din punctul dumneavoastră de vedere, calitățile necesare unui medic de familie pentru a deveni un adevărat profesionist?

Medicina de familie nu e o specialitate tratată așa cum se cuvine, deși în mod real se află în prima linie a contactului cu pacienții.

Medicul de familie trebuie să rezolve foarte multe dintre problemele de gravitate medie, să găsească soluții pentru situații foarte diverse. De aceea, dezvoltarea lui profesională, ca a oricărui alt  medic, este continuă. În permanență trebuie să ne împrospătăm cunoștințele medicale. Fără aceasta nu se poate!

Povestiți-ne, vă rog, o experiență profesională care v-a marcat!

Într-o activitate de peste 30 de ani sunt multe astfel de experiențe.

Cel mai mult și-a pus amprenta asupra mea pierderea unor pacienți, oameni dragi de care m-am legat. De fiecare dată când pierd un pacient este o suferință pentru mine.

O experiență pe care nu o pot uita este cea a unei nopți de gardă de la dispensarul din Cavadinești când am asistat la o naștere în întuneric, pe o canapea de consultații. Atât mama, cât și bebelușul au fost bine, însă m-am temut foarte tare pentru sănătatea lor și pentru că până la venirea ambulanței nu aveam cele necesare să intervin în cazul unor complicații.

Ce sfaturi aveți pentru medicii de familie aflați la început de drum?

Medicina de familie, mai ales în mediul rural, este deficitară. Sunt conștientă că este o provocare pentru orice tânăr să accepte să lucreze în mediul rural, însă îi sfătuiesc pe cei mai tineri să se gândească că și astfel de locuri, de oameni au nevoie de ei. Pentru asta învățăm și ne pregătim, pentru a fi în sprijinul oamenilor, alături de ei.

Îi îndemn să se pregătească temeinic din punct de vedere profesional și le doresc să aibă încredere, putere și înțelepciune!

Interviu realizat de Ana-Maria Băican

Împărtășește dragostea

Leave a Reply

Like our facebook page to receive future updates.