GÂNDURI DIN IZOLARE
Când greutățile ne copleșesc, când singurătatea ne dă târcoale, deschidem fereastra, privim cireșii înfloriți și avem credința că totul va fi bine!
Vin sărbătorile pascale! Pandemia asta nedorită, neașteptată, ne obligă să stăm în casă, singuri, fără părinți, fără copii, fără prieteni. E greu, dar dacă vrem ca anul viitor să fim împreună, trebuie să înțelegem că regulile sunt făcute pentru a fi respectate pentru bine nostru al tuturor. Eu sper că tot ce ni se întâmplă acum, ne va schimba viața, că va veni curând ziua când vom fi împreună bunici și nepoți, părinți și copii, prieteni laolaltă și toată lumea trăindu-și viața în alt mod.
În zilele astea încărcate cu durere, am învățat că trebuie să trăim clipa, să apreciem lucrurile bune care ni se întâmplă, să prețuim familia și pe cei dragi, cu bune și rele, fiindcă iubirea nu moare niciodată!
Poate acum e timpul să-i înțelegem pe părinții noștri așa cum n-am făcut-o până acum. Singurătatea poate fi mai grea decât orice boală! Să înțelegem că telefonul nu este doar un mijloc de socializare pe Facebook sau Instagram. Prin intermediul lui îi putem simți mai aproape pe cei dragi. Sun-o pe mama, nu să-i ceri ceva, sun-o doar să-i spui „Mi-e dor de tine mama, te iubesc!” Sună-ți vecinul și întreabă-l dacă are nevoie de-o pâine, spune-i că poți sta câteva minute doar să-l asculți. Încearcă, te vei simți minunat! Fă și pentru el un cozonac și câteva ouă roșii și dăruiește-i-le de Sfânta sărbătoare!
Așa sper eu că ne va schimba nenorocirea asta prin care trece întreaga lume! Să ne revedem cu drag cât mai curând și să nu uităm să fim oameni!
Când greutățile ne copleșesc, când singurătatea ne dă târcoale, deschidem fereastra, privim cireșii înfloriți și avem credința că totul va fi bine!
Gabriela Bușilă
About Post Author
