Am provocat comunitatea și am primit o provocare! Scorul? 1 la 1!

Salut pionul principal datorită căruia Revista Locală respiră, deci are viață chiar din adâncul izolării, conform normelor în vigoare! Salut, Ionuț, om frumos, fost elev al Școlii Gimnaziale „Grigore Hagiu”, care promovezi oameni și fapte, cu iz de noblețe!

Ne-am reîntâlnit peste ani, după ce s-a împlinit profesional în străinătate. Din scoală și-a luat aripile, bagajul de cunoștințe și a zburat. S-a întors un tânăr rasat, cu valori și viziuni democratice, cu o amprentă care i s-a așezat nu numai pe chip, ci și pe suflet.

Întâmplarea a făcut ca astăzi, 11.05.2020 să vorbim mai mult. Abordarea elegantă mi-a făcut plăcere  și consider că discuția a fost nu numai plăcută, ci mult mai mult, constructivă. M-a dus cu gândul la Proiectul „Școală și Comunitate” în care m-am implicat, ca în toate proiectele derulate în școală.

Sunt marcată de un lucru: „școala comunitară are pereți de sticlă”… Foarte adevărat! Trebuie să dați crezare unui dascăl care duce pe umeri o experiență de numai 43 de ani. Prin acești pereți transparenți e bine ca toți cei de afară să vadă și invers… noi, cei dinăuntru să vedem afară O să mă întrebați ce am văzut! Vă voi spune! Am fost mereu un om direct, nedeformat de oameni și vremuri, cu o educație aleasă din familia mea, un autodidact, profundă, acidă deseori, sensibilă, dar și vulcanică, cu o sensibilitate la copii fantastică. Dascălii au sufletele roase, căci înmagazinează dureri ale școlarilor, poate zilnic. Perioada aceasta care-și pune o amprentă esențială pe noi o vrem cât de cât liniștită pentru copii.

Știți ce este copilăria? Este vlăstarul vieții, este puritate, naivitate, inocență. Copilăria trebuie susținută de adulți responsabili. Nu loviți copilăria, e casantă! Din cioburi nu se reconstruiește viața omului.

Ministrul Educației Naționale a decis ca școala să se transfere în online. Fără o analiză minuțioasă de nevoi, fără a crede și în părerea plebei, care ar trebui să aibă un cuvânt hotărâtor ne-a sugerat-impus un straniu joc de-a școala. Și-am privit prin peretele de sticlă al școlii. Am văzut impotența financiară a multor părinți de achiziționare a aparaturii cu care să continue stupizenia asta. Și, într-un spațiu nesigur și insalubru am văzut mutrițe triste. Cine știe dacă mâncaseră ceva, dacă aveau putere să-mi răspundă dacă- i strig. Am văzut mulți alți copii, împăcați cu „vacanța” asta care pare veșnică. Păreau fericiți… lucrau online… ori mimau? Cine știe.. căciula furata de la sursă..

Fetița aceea tristă, citea povești frățiorului de pe carte. Știți că cititul va rămâne curând o poveste depășita… citea… privea cu înfrigurare întunericul care-și arunca vălul peste tot… Secolul tehnologiei moderne a adus desfrâul, dar nu și energia electrică în fiece casă? Pare imposibil… La scoală predam DREPTURILE COPILULUI! Drepturi? Le pot enumera în dreptul celor doi frățiori? Mă întreb ce reacție veți avea, dar nu e o problema dacă nu sunteți de acord cu mine! Să enumăr?

  • Dreptul de a dormi în frig pentru a te căli;
  • Dreptul de a plânge după tatăl plecat la îngeri;
  • Dreptul de fi marginalizat, chiar de doamna ministru;
  • Dreptul de a-ți plânge soarta nenorocită;

Nu mai continuu!

Mai spunem încă „HRISTOS A ÎNVIAT! Creștine bujorean, vezi pe unde mergi și nu uita, daca îți iese în drum copilăria, să nu uiți s-o saluți! Te rog, indiferent cum te cheamă, să cauți un telefon cu acces la Internet! Copiii aceștia îți vor da din copilăria lor, iar tu, adultul, vei întineri! Mergeți la acești copii dacă vă place lumina lumânărilor! Fetița aceasta e cu Școala online, nu poate fi  cu  „chibriturile”… Ba, dacă  mă gândesc bine, e fetița cu chibriturile!

Îngeri voluntari, fiți solidari chiar dacă acum sunteți solitari! Răspundeți la chemarea binelui, iar dacă aveți  în plus, dăruiți! Ne e teamă de vremuri? Rugați-vă la Domnul să nu uitați binele de azi când va veni răul de mâine! Îngerii voluntari fac minuni! Știu că puteți aduce lumina în bordeiul în care doi frați se strâng în brațe, se înfrupta din bolul cu durere și se adapă din cupa unei speranțe! Eu știu că nu va fi deșartă!

Aceștia sunt copiii noștri! Nu lăsați să moară floarea COPILĂRIEI!

 

Mioara Bălan

 

Împărtășește dragostea

Leave a Reply

Like our facebook page to receive future updates.