ȘCOALA ÎN VREME DE PANDEMIE
În această perioadă trecem cu toții printr-o situație fără precedent, care și-a pus amprenta ferm asupra tuturor domeniilor de activitate, producând schimbări inevitabile și nu neapărat plăcute.
Sistemul de învățământ a fost printre primele „atacate” de virus, și astfel, de azi pe mâine, toată lumea, de la elevi la profesori, a făcut cunoștință cu noțiunea de „școală online”. Conceptul era destul de abstract pentru mulți la început, însă cu timpul toți am fost nevoiți să ne obișnuim pentru că se dorea ca pe toata durata stării de urgență, studiile noastre să continue în forma aceasta. Dar este oare o metodă eficientă?
Eu sunt elevă în clasa a XII-a și toate aceste schimbări mi-au afectat destul de mult ritmul de învățare pentru Bacalaureat. Orele de pregătire de la scoală, întrebările zilnice legate de nelămuririle pe care le aveam și explicațiile suplimentare ale profesorilor au dispărut brusc și au fost înlocuite cu mesaje, documente PDF sau videoconferințe. Eforturile domnilor profesori din perioada aceasta au fost uriașe, fiecare încercând să ne susțină în continuarea pregătirii pentru examen. Și volumul de muncă al nostru, al elevilor, a crescut considerabil tocmai din cauza faptului că oricât suport ne-ar oferi domnii profesori în online, în contextual actual, unele noțiuni trebuie înțelese prin propriile noastre forțe. Școala impune un anumit ritm benefic în susținerea pregătirii pentru orice fel de examen, ore de curs, explicații, teme, întrebări, teste periodice, ritm pe care „școala online” nu-l va putea niciodată atinge, indiferent de cât de mult efort se depune de ambele părți. Într-o astfel de situație însă, este cam singura metodă de a rămâne mai mult sau mai puțin conectați la informație. La toate acestea se adaugă stresul tuturor elevilor din anii terminali, incertitudinea cu privire la tot ce urmează să se întâmple, nesiguranța, frica, presiunea examenului ce va veni mai devreme sau mai târziu și pentru care trebuie să se pregătească mai mult sau mai puțin singuri. Aceștia sunt factorii ce îngreunează munca elevilor pentru a obține ceea ce își doresc și care aduc anxietatea mai aproape ca niciodată.
Superficial sau nu, „școala online” oferă sprijin sau cel puțin un punct de plecare pentru menținerea unei stări informaționale bune, însă nu toți elevii au acces la ea. Ce se întâmplă cu cei care acasă nu sunt conectați la o rețea de internet, ori nu își permit un laptop, o tabletă sau un telefon performant? În România sunt foarte multe astfel de cazuri, elevi în ani terminali sau nu. În timp ce cei mai norocoși beneficiază de un punct de sprijin pentru învățare prin intermediul cursurilor online, ei sunt privați de orice fel de sursă de informații, educația lor nemaiavând parcă nicio șansă în fața pandemiei prin care trecem. Pentru ei care este planul? Cum vor recupera sau cum își vor da examenele? Au vreo șansă să meargă mai departe și să evolueze? Sau este totul despre condiția socială? De a lungul anilor, am văzut cu toții că foarte multe valori ale României se pierd. Se pierd minți geniale pentru că nu au posibilități financiare, pentru că nu au sprijin din partea autorităților sau pentru că nu sunt acceptați și ajutați de către societate să arate lumii ce pot, iar perioada aceasta a pandemiei de coronavirus cred că reprezintă apogeul acestor pierderi.
Este o situație de criză, care a luat pe toată lumea prin surprindere, iar „școala online” este de asemenea, o soluție de criză, un liant între elevi și informația din programele școlare.
Perioada aceasta cred că ar trebui să ne învețe pe toți să apreciem mai mult lucrurile la care aveam acces înainte și de la care acum suntem privați, și totodată, că modelul clasic de învățământ nu va putea fi niciodată înlocuit de nicio tehnologie, oricât ar fi ea de dezvoltată. Prin natura speciei, oamenii sunt creați să trăiască în societate și tocmai de aceea interacțiunea directă dintre profesor și elev este crucială în dezvoltarea intelectuală, dar și emoțională a elevului, școala nereprezentând doar informație, ci și emoție, punct de plecare în dezvoltarea socială a elevilor.
Se scrie istorie în aceste momente și tot ce îmi rămâne este să sper că lucrurile se vor clarifica, că vom fi sănătoși, că ne vom da cu toții examenele, că vom reuși să ne pregătim așa cum ne dorim pentru ele și, că după ce învingem și această pandemie, vom analiza fiecare în parte situația prin care am trecut, vom trage concluziile, vom înțelege lipsurile și vom avea planuri mai bune pentru viitorul nostru și al țării.
Ivașcu Daiana Elena
Elevă în clasa a XII-a, Colegiul Național „Costache Negri”, Galați
About Post Author
