În pelerinaj la mănăstirea Bujoreni
La poalele urcușului duhovnicesc stă o dorință arzătoare, aceea de comuniune cu Dumnezeu prin mântuirea sufletului și a trupului și prin hrănirea în lumină a spiritului. Nu știm cât de anevoios este urcușul, dar cu siguranță știm că presupune efort, putere, răbdare, voință. Dacă pornim cu credință în toate acestea, vom putea urca cât mai sus. Credința ne ajută să obținem ceea ce dorim. Credința în Dumnezeu ne ajută să obținem comuniunea cu Dumnezeu. E atât de simplu!
Cu dorința de comuniune cu Dumnezeu plecăm în pelerinaj. E modul de a ne detașa măcar o zi de lumea materială, de traiul cotidian, de stres și de griji. Ajungem la mănăstirea Bujoreni cunoscută în trecut ca și „Schitu Măgaru”, situată în comuna Zorleni, județul Vaslui. Un colț de rai pământesc binecuvântat de Dumnezeu cu Harul Duhului Sfânt, încărcat de evlavie, bunătate și smerenie. Cine știe câtă osteneală și câtă sârguință și-a dat și își dă obștea de aici pentru ca noi să simțim acest loc ca un colț de rai? Aici găsim Lumina în orice floare, în orice suflare, în inimile fiecărui monah, care slujește lui Dumnezeu pe această părticică de pământ sfințit. Ei au ales să-i urmeze lui Hristos cu candela credinței întotdeauna aprinsă în rugăciune. Lumina ce se emană ne bucură sufletul și ne umple de pace. Lumina este însuși Dumnezeu! Aici e minunea, miracolul pe care putem să-l simțim! Slujba sfintei și dumnezeieștii Liturghii se săvârșește în biserica mare. E un urcuș la propriu până la ea. Sunt multe trepte. Dacă o privim de jos, se unește cu cerul îmbrăcând aceleași culori, albastru și alb, simbolurile adevărului și ale purității. Avem impresia că Măicuța Domnului e chiar deasupra noastră. Ne simțim atât de mici în fața acestui tablou, spunând: „ Doamne, nimic nu suntem fără tine! Ce miracol! Ce binecuvântare! Să ne aflăm într-un loc care se unește/îmbrățișează cu cerul!”
Vocile corului de monahi ating cele mai sensibile puncte ale inimilor noastre, pline de căință, de smerenie, de nădejde, dar și de mulțumire pentru mântuirea sufletului. „Inima înfrântă și smerită, Dumnezeu nu o va urgisi”, spune psalmistul. Sufletul se curăță și se vindecă de toată întinăciunea și de toată neputința prin taina spovedaniei și prin iertarea greșelilor. Primind sfânta Euharistie trupul și sufletul se hrănesc cu Duhul Sfânt, cu iubirea de Dumnezeu, cu pace și cu iertare. Trupul și sufletul se adapă din potirul nesecat al milei și al dăruirii, al compasiunii și al recunoștinței pentru viață. Pentru că așa curge viața prin venele omului creat de Dumnezeu.
Experiența spirituală minunată trăită într-o zi la mănăstirea Bujoreni este întregită și de modul ospitalier al obștii monahale. Aici nimeni nu pleacă fără să fie binecuvântat cu bucatele pregătite cu atâta dragoste de Dumnezeu și iubire de aproapele. Și, nu în ultimul rând, de bucuria copiilor din grupul nostru, la vederea animalelor și păsărilor crescute cu atâta blândețe și dragoste.
Acest loc binecuvântat de Dumnezeu ne-a binecuvântat și pe noi. Ne-am descărcat de nevoi, de griji și ne-am încărcat cu Darul Duhului Sfânt. Pentru ca da, e un mare Dar cu care am plecat și cu bucuria de-al împărtăși și altora!
Lenuța Ignat
About Post Author
