Povestea Iuliei Bolea – o poveste despre încredere, curaj și succes
Iulia Andreea Bolea este bereșteancă, aici a studiat până în clasa a VIII-a, apoi a urmat Liceul Economic din Galați. Studiile universitate le-a făcut în Marea Britanie și Olanda. Face cinste localității din care a plecat și este un model pentru tinerii care abia pornesc în viață.
Manager de schimbare la Corporația Microsoft
„Nu poți descoperi noi oceane, până când nu ai curajul să pierzi din vedere țărmul.’’ (Andre Gide) E mesajul pe care un mentor al facultății mele mi-l trimisese într-un simplu e-mail ca răspuns la „dilema” mea personală: aceea de a aplica sau nu, pentru a doua oară, la un program Erasmus într-o altă țară – Olanda.
Îi cerusem sfatul pentru că abia ce îmi scuturasem emoțiile din septembrie când începusem primul an universitar în Anglia și chiar ajunsesem să înțeleg 49.99% din ce colegii din Manchester și Liverpool spuneau la cinele comune din casă. Ultimele cinci luni fuseseră o aventură totală, eu hotărând să mă mut în Marea Britanie pentru un program universitar de patru ani, fără a mai fi vizitat țara înainte. Îmi făcusem prieteni foarte ușor, de la colegii de casă din Marea Britanie, Thailanda și Vietnam, la vecina din Lituania și un grup de fete simpatice din România, dar niciuna la cursul meu de Business. Aveam și o poveste curioasă despre cum zburasem în Marea Britanie „fără greutăți”, compania de zbor lăsându-mi bagajul foarte bine împachetat cu ajutorul mamei în București pentru opt zile… deh – thanks Blue Air, adio pate Bucegi!
Perioada inițială în noua mea casă din orășelul englezesc din Surrey fusese nu doar una de asimilare, eu fiind ca un burețel ce absoarbe informație constant, ci și una de reflecție la viața care, parcă, începea o nouă rută.
Privind înapoi, contextul în care copilărisem și învățasem până atunci a contribuit mult la succesul și curajul meu. Descoperisem o puternică reziliență și curiozitate, parcă nativă, în acel mediu nou, întortocheat cu diverse naționalități, accente și cer foarte gri. Colegii de muncă actuali reacționează uimiți, spunând cât de puternică am fost când le povestesc cum, de fapt, de la cincisprezece ani învățasem să-mi fiu îndeajuns, fără grija părinților foarte aproape, mutându-mă la unul din liceele din județ, dar realitatea e că tot atât de mulți copii din orașele și satele României fac același lucru, fără prea multe chestionări interne, ghidați doar de ambiția de a crește și de a deschide alte uși și oportunități. Lipsa abundenței în mediul apropiat poate fi o binecuvântare, făcându-ne creativi cu timpul nostru, recunoscători și curioși în fața noului și nu în ultimul rând, încrezători în sine, pentru că rezultatele și disciplina de până atunci sunt direct creditul muncii noastre.
Închizând scena, am decis să urmez sfatul profesoarei mele și să spun „DA” oportunității de a mă muta în Amsterdam – unde orele de statistică au fost mai intense decât în Marea Britanie, dar la fel și petrecerile din campus.
Acolo am reușit să-mi iau primul meu job, acela de profesor virtual de engleză pentru studenți japonezi, predam pe Skype câteva ore pe zi și duminică. Apoi am luat un proiect de traducător pentru o companie de tehnologie din Olanda. Clădind pe acel entuziasm și pe acel sentiment de încredere, am decis să aplic pentru un internship de un an la Microsoft – în ultima săptămână în Amsterdam unde am fost acceptată după câteva luni și mai apoi din nou, după absolvire. Momentan sunt „Manager de schimbare” susținând strategic organizații de transport și de comerț în Marea Britanie să adopte platformele digitale, mai eficiente, în operațiunile zilnice.
Închei îndemnând pe toți tinerii din comunitatea unde eu am crescut, la curaj. Cum spune Andre Gide în citatul trimis de doamna mea profesoară, nu este necesar doar curajul de a te îndepărta de zona de confort cu o foame de noi cunoștințe, abilități, ci și conștientizarea că trebuie să pui toată munca și toată ambiția în a descoperi noi oceane.
Iulia Andreea Bolea
About Post Author
