Părintele Bogdan Cezar Donose – Pământ natal, ești cu atât mai mult al meu cu cât ești mai departe

Bogdan Cezar Donose s-a născut la Iași, dar a copilărit la Berești. Fiu de cadru didactic, a crescut cu dragoste de carte, față de învățătură, dar și față de biserică, acest fapt punându-și amprenta asupra destinului său. Până în clasa a VIII-a a studiat la Berești, apoi a urmat cursurile Liceului CFR din Iași. La vârsta de 20 de ani, în 1999, a hotărât că dorește să-și petreacă tot restul vieții cât mai aproape de Dumnezeu, în mănăstire. După ce a ajuns în mănăstire și-a continuat studiile, absolvind Facultatea de Teologie din cadrul Universității Ovidius – Constanța unde a obținut și masterul în drept european și drepturile omului din cadrul Facultății de Drept.   

În prezent este ieromonah la Mănăstirea Zemeș din județul Bacău, un loc în vârf de munte, de o frumusețe și o sălbăticie desprinse parcă din basme. 

Deși este plecat de 27 de ani din Berești, a revenit constant în acest loc față de care se simte legat și pe care nu l-a uitat niciodată. Este o legătură reciprocă, căci părintele a făcut comunității, în anul 2010, un dar neprețuit: a donat terenul pe care era construită casa părintească Bisericii din Berești-sat. În acest loc s-a ridicat Biserica nouă din localitate care a fost sfințită în toamna anului 2018.

Redacția l-a provocat pe părintele Teodor (numele primit atunci când a devenit călugăr)  la un dialog despre copilărie, meleagurile natale și provocările vieții, iar dumnealui a răspuns cu bucurie:

 

Părinte, care este cea mai dragă amintire care vă leagă de locul în care ați copilărit?

Am avut o copilărie plină de peripeții așa că am foarte multe amintiri frumoase. Prima ispravă care îmi vine în minte este de când eram în școala primară și am fugit de acasă. Am stat ascuns trei zile la o vecină, tanti Pachița Sîmpetru.

 

Cum era Bereștiul în copilăria dumneavoastră?

Era o localitate plină de viață și realizări, atât gospodărești cât și administrative. Este un loc foarte drag sufletului meu și de fiecare dată când mă gândesc la el mă cuprinde un sentiment de nostalgie.

 

Cum ați luat decizia de a dona pământul casei părintești și cât de dificil a fost să vă hotărâți în acest sens?

Fiind în mănăstire a fost ușor să iau această decizie. Hotărârea a fost luată împreună cu mama mea, care anul acesta împlinește zece ani de când a trecut la cele veșnice. Mi-am dorit să-i respect decizia, dar a fost și aspirația mea ca pe locul casei părintești să se ridice Biserica.

 

Care a fost cea mai mare provocare pe care viața v-a scos-o în cale?

 

Este o întrebare foarte grea. Am trecut prin mai multe încercări, dar am avut pronia divină alături de mine, care nu a încetat să mă călăuzească. Dacă totuși ar fi să aleg, crucea călugăriei și jugul preoției cred că sunt cele mai mari provocări ale vieții mele.

 

Ați vizitat numeroase țări. V-a tentat să rămâneți în străinătate?

Îmi doresc să rămân în Sfântul Munte Athos, dar încă nu e voia Maicii Domnului să merg acolo.

 

Aveți un mesaj pentru bereșteni?

Vă port pe toți bereștenii mei în rugăciune și vin cu mare drag, de câte ori am ocazia, la Berești. Maica Domnului să vă binecuvânteze pe toți în veci. Amin.

Cu drag, al vostru rugător fierbinte la Prestolul Sfintei Treimi,

 Ieromonarh Teodor Donose

Împărtășește dragostea

Leave a Reply

Like our facebook page to receive future updates.