Poezii din volumul Dor de copilul meu de Lenuța Ignat
Acasă
Băiatul meu, tu ai plecat Acasă
Eu mai rămân, mai zăbovesc puțin
Chiar dacă sufletul mi-e trist și-mi pasă
C-ai fost răpit de sus ca din senin.
Mai stau un pic, ca să îmi duc menirea
Si celor dragi, sa pot fi de-ajutor
Deși dorința mea e întâlnirea
Vom amâna-o pentru viitor.
Tu nu te întrista, ca ești Acasă
Iar Dumnezeu te are-n grija Sa
Împărăția Lui e casa noastră
Si in curând noi ne vom revedea.
Chiar dacă aici minutul curge lent
Îndată timpul nu va observa
Cum noi îmbătrânim decent
Si drumul spre Acasă vom lua.
Dor de copilul meu
Mă copleșește dorul
De copilul meu drag
Rog soarele și cerul
Sa mi-l aducă – n prag.
De este cu putință
Îl rog pe Dumnezeu
O singură dorință
Sa-l strâng la pieptul meu.
Mi-e dor de – a lui privire
De glasul lui cuminte
Spunându-mi cu iubire
Mamă… și-alte cuvinte.
Of!.. Lacrimi cad pe față
Si-aștept visând mereu
Când îmi voi strânge – n brațe
Din nou copilul meu.
Mâna lui de catifea
Am visat un copilaș
Avea chip de îngeraș
Si ma intrebam mirată
Daca e băiat sau fată.
Si mi-a-ntins mânuța sa
Fină ca de catifea
Și obrazul lui curat
Oare-i fată sau băiat?
Am simțit cum țin in brață
O micuță mogâldeață
Și în vis mi-a arătat
Era scumpul meu băiat!
Și l-am strâns la pieptul meu
Cu gândul să – l țin mereu
Și rugam ca o minune
Visul să nu se termine
Însă totul s-a sfârșit
Zorii zile-au răsărit
Însă palma mea simțea
Mâna lui de catifea!
Dor
Dorul de copilul meu
Curge-n ofuri line
Izvorând în suflet greu
Râuri cristaline
Lacrimi cad de dorul lui
În albii trecătoare
Ies din matca sufletului
Cascade urlătoare
Uneori se-opresc din drum
Alteori revarsă
Amintiri ce-apar acum
Pe retina arsă.
Dorul de copilul meu
Mă-mbracă-n straie sumbre
Și mă poartă tot mereu
Printre lumini și umbre.
About Post Author
